Prezentare

Carabasa a fost omologata oficial in 2009

 

 Piața vest-europeană este din ce în ce mai receptivă pentru carnea de tineret ovin îngrășat, precum și la produsele din lapte de oaie, iar crescătorii de ovine români își doresc o oaie performantă atât pentru carne, cât și pentru lapte, bine adaptată condițiilor locale și eficientă din punct de vedere economic.

Împrejurările apariției Cărăbașei de Teleorman

Localizare. În ultimii 20 de ani, în România s-a conturat o populație de ovine, localizată în județul Teleorman, dar și în județele limitrofe, cu caractere de exterior, productivă și reproductivă, diferită de celelalte rase de ovine românești și europene.

Etimologie. În termeni populari, aceste oi sunt denumite „Cărăbașe”, termen care vine din limba turcă și care înseamnă „cap negru” (cara-basa).
Originea. Exista surse credibile care mentioneaza ca baza de pornire ar fi oile Turcane locale, si mai cu seama oile Tigai, aduse in sudul tarii din zona Banatului. Prin transhumanta, acesta populatie de oi a venit in contact, in nordul Marii Negre, cu oile Tigai, pe coasta Dalmatiei, cu oile din rasa Bergamasca, iar la sud de Dunare, cu oile Tigai cu jarul de culoare inchisa, din zona Plevnei.

Selectia. Meritul incontestabil este, insa, al unor crescatori de oi din Teleorman, dintr-o zona agro-ecologica cu accente mai degraba agricole decat pastorale, care au ingrijit si au selectat cu pasiune aceste exemplare, rezultand o populatie de oi masive, bine adaptate la conditiile din sudul tarii.

Rasa competitiva, cu productie mixta

Scapate cu greu si cu sacrificii de urgia merinorizarii, campanie inceputa in forta preponderent in zona de campie si in cea colinara, intre anii 1960 si 1980, prin sacrificarea si castrarea berbecilor Turcana si Tigaie, oile Tigaie cu capu negru, denumire sub care sunt recunoscute si in momentul de fata, au trezit un interes crescand in ultimii 20 de ani.

Studii sistematice au fost efectuate, mai recent, de o pleiada de cercetatori, care au conturat principalele caracteristici ale acestei populatii de oi. Potrivit acestora, oile au o productie mixta (lapte-carne-lana) si performanta, iar, in ceea ce priveste productia de lapte si de carne, ele pot fi competitive cu cele mai bune rase specializate din Europa, importul acestora fiind inutil.

Adaptabila la ses, dar nu si la munte

 Cele mai reprezentative nuclee ale acestei rase sunt in judetul Teleorman. De aici au fost achizitionati berbeci si oi, care au ajuns, mai intai in toate judetele din sudul tarii, apoi si in judetele Iasi, Vrancea, Covasna, Sibiu, Hunedoara, Timis si Arad. In zonele de ses si in cele colinare s-au adaptat bine, dar in zonele cu dealuri inalte si in cele montane s-au aclimatizat mai greu, rezultatele fiind nesatisfacatoare.

Potential de reproducere remarcabil

 Perioada de monta este lunga, de 8-9 luni, fata de numai 4-5 luni la Turcana, iar dintr-un efectiv de o suta de oi matca, 95 de animale vor fata, 40-50 la suta din acestea pot avea chiar si doi miei, pe care ii cresc pana la intarcare.

 Acestea se preteaza bine, ca si oile Merinos, la monte de primavara (aprilie-mai) si fatari de toamna, pentru a produce miei de lapte in luna decembrie, cand piata ofera cele mai ridicate preturi.

   Hibrizii realizati intre berbecii din populatia Oaia cu capu negru de Teleorman si rasele autohtone Turcana (ecotipul de Geoagiu), Tigaie, (ecotipul de Brasov) si Merinos de Palas au fost semnificativ mai performanti in ceea ce priveste sezonul mai lung de monta, natalitatea, sporul mediu zilnic, greutatea la adulti si productia de lapte, comparativ cu cele trei rase autohtone, care sunt fruntase doar la productia de lana.

Unii crescatori insista sa monteze oile cu berbeci Tigaie Somborska, pentru a creste si mai mult greutatea corporala. Solutia este eronata, deoarece, sub aspectul productiei de lapte, populatia de Oi cu cap negru din Teleorman, desi are o masa corporala mai mica, realizeaza o productie de lapte mai mare, datorata selectiei sustinute (150-180 l/lactatie sau chiar mai mare, daca luam in calcul si variantele cu peste 200 l, fata de numai 50-150 l, cat ofera Tigaia Somborska, rasa si mai pretentioasa).

ANARZ PROMITE OMOLOGAREA CARABASEI 

Deocamdata, rasa este omologata de performantele ei si de istorie, urmand ca ea sa fie inregistrata oficial ca rasa romaneasca de ovine cat mai curand posibil anul acesta, asa cum au promis specialistii ANARZ, apoi va fi promovata pe plan international pentru monta.

Denumita de crescatori, chiar si acum, oaia Carabasa, apoi in lucrarile sistematice, Oaia de Peretu, Tigaia cu cap negru sau Oaia cu cap negru de Teleorman, aceasta populatie de oi este o creatie a crescatorilor de ovine din sudul tarii, a oamenilor de stiinta si, nu in ultimul rand, a specialistilor de la ANARZ Bucuresti.

Pentru a putea fi declarata ca rasa noua de ovine, crescatorii ar trebui sa practice numai monte cu berbeci locali, adica reproducere inchisa, si sa respecte standardul rasei.

Precizez cateva denumiri potrivite: Oaia Romaneasca cu Capul Negru, tinand cont ca s-a format si s-a raspandit in Campia Romana, Oaia Romaneasca de Teleorman cu Capu Negru sau Oaia de Teleorman cu Capu Negru.

DESCRIEREA OII CU CAP NEGRU DE TELEORMAN

   Format corporal este specific ovinelor exploatate pentru lapte: capul ingust; trunchiul alungit (82-92 cm, fata de 63-65 cm la Turcana); inaltime mare la greaban (68-85 cm, fata de 55-65 cm la Turcana); largime buna a pieptului (20-24 cm) ;largime buna a crupei (24-30 cm); jarul (parul) de pe fata si de pe membre este negru, profil drept sau usor berbecat; urechi semiblege si de lungime medie; coada lunga (50-55 cm) pana la jaret si cu varful usor intors.

    Greutate corporala: berbecii adulti au in medie aproximativ 90-115 kg; oile au 60-80 kg; mieii cantaresc 4,5-6 kg la fatare, la 3 luni ajung la 25-30 kg, iar la 8-9 luni ating 40-50 kg. Sporul mediu zilnic la miei in perioada de alaptare se situeaza intre 250 si 350 g/zi, in functie de conditiile de intretinere; mielutele se pot da la monta.

    Lana este de culoare alba, cu fibre negre in cojoc; mai rara si heterogena; semifina pe spate si in partea superioara a trunchiului; de regula, semigroasa pe flanc, pe abdomen si pe membrul posterior; pe partea anterioara a gatului, majoritatea oilor au o cravata specifica (dunga) din fibre pigmentate.

Berbecii produc in medie 5 kg de lana, iar oile circa 3 kg.

                                                                                 de Ioan Padeanu

 

Comments are closed.